January 26, 2008
Editoriale
No Comments
Prin însuşi titlul cărţii sale: La ce foloseşte literatura, Antonio Spadaro plasează cadrul discuţiei asupra literaturii în câmpul interacţiunii dintre creator, opera de artă şi lector. Mizează deci pe configurarea unei viziuni teleologice asupra artei cuvântului, dar în acelaşi timp şi pe întemeierea raţiunii ei de existenţă, tocmai de ceea alegând drept moto al tomului său maximele lui Milan Kundera: „Singura raţiune de a fi a unui roman este aceea de a dezvălui ceea ce numai un roman poate dezvălui. Romanul care nu dezvăluie o parte a existenţei necunoscută până atunci este imoral.” Spadaro e deci interesat atât de folosul, cât şi de identitatea literaturii, pe care o concepe explicit drept un „eveniment uman”, deopotrivă martor şi actant al vieţii.
O astfel de viziune, să-i spunem, utilitaristă, ar înscrie literatura în câmpul variaţiilor ideologice sau utopice ale umanităţii, astfel că i s-ar putea repede reclama inutilitatea. Pe de altă parte, angajarea ideologică a literaturii provoacă idiosincrasia adepţilor ideii de artă pentru artă. Totuşi, Spadaro sintetizează principalele accepţii pe care le-a primit literatura de-a lungul timpului şi, chiar dacă vrea să se ferească de a da sentinţe cu privire la rostul literaturii, urmărind mai mult, la modul eseistic, doar o configurare a problematicii, conchide că „literatura «foloseşte», în mod fundamental […], la exprimarea prezenţei noastre în lume şi, ca un instrument optic, la interpretare ei, la sesizarea a ceea ce trece dincolo de simpla «literalitate» a celor trăite, la discernerea în ea a semnificaţiilor şi a năzuinţelor fundamentale.” (p. 11) Read the rest…
January 26, 2008
Editoriale
No Comments
Cartea lui Antonio Spadaro oferă prilejul unor reflecţii legate de literatură şi de locul pe care îl ocupă aceasta în viaţa noastră. O carte este rezultatul experienţelor umane, a sentimentelor care l-au animat pe om de-a lungul timpului. Literatura înseamnă însumarea tuturor aspectelor vieţii trăite, realitate transfigurată estetic. Prin literatură se creează un univers inedit. Arta, literatura, poezia distrug cuştile ideologice şi prejudecăţile în care se află omul, îl face să gândească altfel şi să progreseze în lume. Literatura nu îşi face simţită utilitatea decât prin citit. Aceasta, deoarece literatura înseamnă viaţă, noi fiind creaţi de Cuvânt. Relaţia dintre cititor şi text este foarte strânsa, cititorul fiind primul critic al scriitorului. Gustul publicului contează foarte mult, cartea îi aparţine lui în final, pentru că într-o operă literară sunt exprimate adevărurile vieţii. Literatura conţine adevăruri capabile să se situeze dincolo de Fiinţă. Read the rest…
January 24, 2008
Editoriale
No Comments
Căutând să elucideze problema folosului literaturii, Antonio Spadaro se afundă şi mai tare în orizontul misterului, ridicând parcă mai multe întrebări decât există deja în jurul acestui subiect sau cel puţin aşa par, adunate toate în filele cuprinse între cele două coperţi ale cărţii sale, La ce foloseşte literatura.
Suntem avertizaţi însă, din prima clipă, că este vorba de un „şantier”, „De aici diversitatea surselor, a referinţelor explicite sau numai aluzive, ca şi libertatea în tratarea lor. ” Construirea unei cărţi, fie ea şi de critică, sub această formă nu mai surprinde azi, când orice operă literară mai nouă îşi asumă această formă, înlocuind vechile construcţii finite cu aspect de templu cu arhitectură desăvârşită, cu o aparentă dezordine, care atestă că se munceşte asiduu acolo, însă menţine mereu vie ideea că mai este de lucru, că treaba continuă, nu s-a încheiat şi nici nu pare a se termina curând. Read the rest…
January 21, 2008
Editoriale
No Comments
La ce serveşte literatura?! La ce bun să ne întrebăm la ce serveşte literatura într-o epocă precum a noastră, în plin postmodernism sau post-postmodernism, când totul a fost spus deja şi când fiecare are libertatea de a face ceea ce vrea? Există şi vor exista mereu, probabil, neinteresaţii de literatură, cei care îşi cumpărau cărţi doar pentru a umple cele câteva rafturi de-acasă (faimoasa ,,un metru de cărţi, vă rog” e fapt real, din păcate), sau pentru a păstra sau salva anumite aparenţe, care spun că ,,dă bine” să te prefaci interesat de anumite lecturi. De aici, febra cărţilor la modă (a se vedea Alchimistul şi apoi toate ciupercile ieşite în umbra lui, a se vedea De ce iubim femeile, prima, se pare, carte piratată de la noi). Citim din snobism, din datorie, din obligaţie. Să ne mai şi întrebăm de ce facem asta?! Read the rest…