BombaCarta Romania

21 noiembrie 2007

Există o problemă. Evident sau din fericire nu cu Bombacarta Ms, ci cu mine. Uit! E normal s-ar putea spune, dar nu tocmai la vârsta aceasta şi nu aspecte esenţiale. Legătura dintre jurnal şi problemele mele de memorie sunt legate de caietul de lectură, în care îmi luasem conştiincioasă notiţe pentru a consemna această întâlnire aşa cum se cuvine (din respect pentru posteritate). Nu ştiu unde este.
Sinceră să fiu (fără a mai adăuga modestia şi priceperea ce mă caracterizează) fără să fi notat cele de mai sus, cu siguranţă ar fi trecut neobservat micul meu incident şi, cu siguranţă, nu s-ar fi observat că n-am ţinut cont (eventual) de intervenţia în ordine a colegelor mele bombacartiste. Read the rest…

Manifest-BombaCarta

BombaCarta a luat fiinţă ca o reţea de raporturi între persoane şi nu ca un loc aseptic de învăţare pasivă. Învăţăm arta prieteniei trăind prietenia pentru artă. Prietenia nu e ceva dat. Ea se contruieşte prin contribuţia celor ce înţeleg s-o trăiască, după „regulile” nescrise ale respectului, ascultării, dăruirii, spiritului de iniţiativă. E şi asta o artă.

BombaCarta, în plus, nu e - şi nici nu vrea să fie - un foc de artificii care împrăştie texte şi opere; şi nici pur şi simplu un „grup recreativ”, ci un proiect critic puternic şi articulat. Filosofia acestui proiect e centrată pe importanţa pe care o poate avea reflecţia asupra tematicilor şi întrebărilor principale privitoare la artă şi expresie. Iată punctele noastre „forte”… Read the rest…

Ion V. Strătescu, Alegere forţată - Forced choice

Ion V. Strătescu’s novel, Alegere forţată, (Casa Editorială Odeon, Bucureşti, 2007) (Forced choice) is a book about Romania a few years before 1989 and the beginning of the ’90s, seen through the eyes of Mihai Columban, an engineer in charge for a while of a big factory in Galaţi. Forced to leave Galaţi and move to Bucharest he realizes that if he wants to survive he must leave the country. He thus applies for a job in Munchen. He will be far from the revolution and not being involved makes him objective, giving a lot of interesting information about how it was seen from the outside.
A book about the reality of the 90s, a book about life, love, hate and friendship, which is worth reading for fun or for information no matter where or when: on the way to work or at home before going to bed.

Melinda CRĂCIUN

14 noiembrie 2007

Ne-am reîntâlnit şi miercurea aceasta cu chef de discuţii şi elan, chiar dacă toţi eram foarte obosiţi, după o zi la clasă. Toată atmosfera s-a transformat când am realizat că sărbătorim… pe singurul nostru reprezentant al sexului puternic: pe Călin. Şi nu că n-am fi ştiut; doar eram pregătite cu cartea care-l va inspira de multe ori în bucătărie. Na, că am dat din casă. Călin găteşte… fericita Meli… E vorba de cartea de bucate a lui Radu Anton Roman: „Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti”.
După ce am închinat în cinstea lui şi am savurat bunătăţile aduse de fiecare dintre noi (la un loc de mare cinste fiind popcornul), ne-am pus pe treabă. Aaa! Era să uit. Invitatul de onoare în această seară a fost Sara, scumpica soţilor Crăciun. Read the rest…

Antonio Spadaro: Întemeierea mistică a scopului literaturii

Prin însuşi titlul cărţii sale: La ce foloseşte literatura, Antonio Spadaro plasează cadrul discuţiei asupra literaturii în câmpul interacţiunii dintre creator, opera de artă şi lector. Mizează deci pe configurarea unei viziuni teleologice asupra artei cuvântului, dar în acelaşi timp şi pe întemeierea raţiunii ei de existenţă, tocmai de ceea alegând drept moto al tomului său maximele lui Milan Kundera: „Singura raţiune de a fi a unui roman este aceea de a dezvălui ceea ce numai un roman poate dezvălui. Romanul care nu dezvăluie o parte a existenţei necunoscută până atunci este imoral.” Spadaro e deci interesat atât de folosul, cât şi de identitatea literaturii, pe care o concepe explicit drept un „eveniment uman”, deopotrivă martor şi actant al vieţii.
O astfel de viziune, să-i spunem, utilitaristă, ar înscrie literatura în câmpul variaţiilor ideologice sau utopice ale umanităţii, astfel că i s-ar putea repede reclama inutilitatea. Pe de altă parte, angajarea ideologică a literaturii provoacă idiosincrasia adepţilor ideii de artă pentru artă. Totuşi, Spadaro sintetizează principalele accepţii pe care le-a primit literatura de-a lungul timpului şi, chiar dacă vrea să se ferească de a da sentinţe cu privire la rostul literaturii, urmărind mai mult, la modul eseistic, doar o configurare a problematicii, conchide că „literatura «foloseşte», în mod fundamental […], la exprimarea prezenţei noastre în lume şi, ca un instrument optic, la interpretare ei, la sesizarea a ceea ce trece dincolo de simpla «literalitate» a celor trăite, la discernerea în ea a semnificaţiilor şi a năzuinţelor fundamentale.” (p. 11) Read the rest…

7 noiembrie 2007

Tot acasă la Ana, însă de data asta în bucătărie… ca să ne amintim de „cucina”.
A venit şi rândul meu să citesc / prezint textul dorit. E un fragment din Aripi frânte de Khalil Gibran. Acest pictor şi scriitor libanez îşi mărturisea - în cadrul unei poveşti de dragoste cu note autobiografice - admiraţia faţă de fluturele care se învârte în jurul lămpii cu riscul de a se arde, comparativ cu molia ce trăieşte liniştită în întuneric. În acest sens, sunt de admirat oamenii ce trăiesc din plin, cu riscul de a suferi, comparativ cu cei care preferă liniştea singurătăţii lor. Read the rest…

Elio Andriuoli - Itinerarii

Pornind la drum, hotărât să cutreiere feţele nevăzute ale existenţei, să descopere neantul, să vadă nevăzutul, să ajungă la lumină, poetul Elio Andriuoli şi-a ales ca mijloc de operare poezia. Şi pentru că orice itinerar presupune stabilirea cu precizie a unor puncte de reper, poetul Andriuoli realizează o călătorie cronologică prin volumele sale, pornind de la Echinocţiu (1979), trecând prin Piese arheologice (1984), continuând cu Anotimpuri (1986), oprindu-se şi la Marei (1990) şi finalizându-şi traseul cu Itinerarii (inedite), integrându-le pe toate, ca o încununare a succesului dobândit prin traiectul său, în volumul tradus de Ştefan Damian şi editat în 1996, la editura Europa.
Pline de substanţă, poeziile sale surprind, într-o manieră clasică, dar de actualitate, lupta omului cu viaţa, urcuşurile şi coborâşurile prin care acesta trece pentru a se putea integra şi permanenta călătorie a sa, spre localităţi făcute din nimic (În tren), pentru a-şi găsi identitatea, drumul, lumina şi adevărul. Fiecare om face aceste lucruri, diferit, cum ştie mai bine, sacrificându-se pe sine sau pe ceilalţi, prin „pescuitul” unor suflete în agonie, dar pentru poet, cea mai sigură cale e poezia, pentru că în lumină e bucuria morţii (Pescuit). Read the rest…

Antonio Spadaro - What is the use of literature?

The book of Antonio Spadaro is very interesting, because it is an occasion to reflect to the purpose of literature. Literature means all of our experiences and feelings. A literary book is a reflection of reality, of life. A book is an universe which lives in language. The reader is discovering this universe, where he finds himself. Antonio Spadaro said the reader is the first critic of the literary text. The reader’s reaction is very important, the literary creation belong to the public finally, because the literature contains the truth of life. The reader and the book have a real communion, based on the experiences of life.
The lecture is formative, because the reader can learn, form his own character, he is able to find examples in the literary creation. The reader is like a traveler, who tries to find the sense of the text, of the words. The sense of a literary text is inexhaustible. It is the example of the Bible. The Bible has a lot of interpretations, because humans are divine creations and we live in the divine Word. It is important to live according with the spiritual life. The message of the text offers that occasion. The literature discovers the secrets of the life and a book realizes its purpose when the message arrives to the reader’s soul. The criticism fixed rules, established the hierarchy of values, but the reader established his own criterion of judgment.
In a world where the young generation is interested in the Internet, the literature has to educate people for knowing the good and bad books and to form an opinion. The literature uses to discover ourselves and to form our personality.

Denisa CIACLAN