26 martie 2008

Jurnal No Comments

Ne-am întâlnit, ca de obicei, la Ana, într-o atmosferă foarte veselă, cu popcorn şi suc de portocale, râsete şi glume, am fost toate minus Călin şi plus Cristina. Eu era cât pe ce să nu mai ajung din cauza unei mici probleme de sănătate, dar am reuşit, totuşi, pe o vreme care amintea mai degrabă de Crăciun decât de Paştele catolic, care tocmai s-a sărbătorit. Toată lumea era pusă pe glume, am vorbit despre dragii noştri elevi, că îi iubim oricum, chiar dacă uneori ne vine să o luăm la sănătoasa când fac câte o prostie, despre relaţiile dintre bărbaţi şi femei (că niciodată nu fac ei prea mult pentru noi, dar nici invers, se pare). Read the rest…

19 martie 2008

Jurnal No Comments

La Ana.
Încă sub influenţa întâlnirii cu Nicolae Manolescu, probabil, Veronica a lansat o discuţie pe baza Lecturii pe înţelesul tuturor. A sesizat că sub aparebţa unei cărţi scrise parcă „în pauzele dintre cursuri” se ascund, „pe alocuri”, profunzimi revelatoare. Citatul asupra căruia a insistat ne-a pus pe gânduri şi ne-a lansat în discuţii. Am remarcat că uneori Manolescu cade în capcana lecturii superficiale şi am amintit (eu) că într-o prefaţă a unei cărţi a lui D.R.Popescu (conţine şi proza Leul albastru, îmi amintisem), încurcase chiar temele şi numele personajelor din două texte distincte. (Încă mă mai întreb dacă n-am făcut remarca doar din ranchiună!)
Read the rest…

12 martie 2008

Jurnal No Comments

Dovada faptului că oamenii buni încap şi într-un spaţiu strâmt a rezultat în urma întâlnirii noastre de miercuri, 12 martie în sufrageria noastră din Pandurilor. Dacă ar fi să mă gândesc la un proverb românesc, (cel cu oamenii buni e traducere liberă din ungureşte - mă întreb oare-mi jignesc naţia dacă le spun maghiarilor unguri - făcând analogia cu termenul de ţigan - dar discuţii filologice poate altă dată, sunt oricum destul de mediatizate acum) “Omul sfinţeşte locul” cred că s-ar potrivi cel mai bine, deoarece un spaţiu de 3m pe 4 a găzduit 10 persoane, dacă e s-o calculăm şi pe Sara. Read the rest…

Martin Page ─ Comment je suis devenu stupide?

English/Italiano/Francais/Magyar No Comments

Le livre de Martin Page est très interessant et attrayant. Le titre » Comment je suis devenu stupide » exprime l’ironie de l’auteur devant une société dans laquelle les valeurs ne sont pas reconnues. Le personnage principal du roman, Antoine, a 25 ans, il est très intelligent, mais il ne se sent pas confortable dans ce monde. Read the rest…

Martin Page ─ M-am hotărât să devin prost

BombaBook No Comments

Cartea lui Martin Page este foarte interesantă şi are un titlu incitant: “M-am hotărât să devin prost”. Ea însumează experienţele eroului principal, problemele prin care a trecut el. Antoine, personajul principal, este considerat un intelectual de renume în oraşul lui. Încet, omul îşi dă seama că lumea, timpul în care trăieşte, nu i se potrivesc. Întotdeauna s-a simţit mai bătrân decât în realitate, mai ales datorită cunoştinţelor lui. I se părea că are “vârsta câinilor”. Această afirmaţie este frapantă la prima vedere, în esenţă, ea exprimă destinul unui om care trăieşte în cadre temporale în care nu se poate adapta. Read the rest…