…Iată că povestea noastră, a cărei intrigă s-a declanşat înaintea expoziţiunii (mai exact la momentul savurării unei cafele la aceaşi masă cu minunatul Antonio Spadaro), continuă. Toţi cei direct implicaţi ştiu despre ce vorbesc. Introducerea în atmosfera acestei mari familii Bombacarta (o citez aici pe draga noastră Laura) s-a produs odată cu plăcuta noastră experienţă italiană, concretizată la Roma. Dar… a venit şi momentul când personajele, cu o fragedă experienţă de acest tip, adică NOI, trebuie să arate că nu au păşit degeaba, timp de un an, pe aceste nebănuite şi mereu surprinzătoare dar pline de încântare şi plăcere, fire ţesute cu fiecare săptămână care trecea, toate aceste fire alcătuind pânza nesfârşită ce sperăm că se va întinde pe nelimitate pagini de aici înainte. Read the rest…
Sigur că întâlnirea noastră a însemnat mult pe planul relaţiilor dintre noi. M-am bucurat că i-am reîntâlnit pe prietenii din Italia. Acum ne-am cunoscut mai bine şi am schimbat impresii. Ne-am pregătit foarte mult cu tot felul de materiale, e adevărat, am vrut să iasă totul bine şi am părut (sau am fost) prea conştiincioşi. Mă refer la grupul nostru. Bine, avem foarte multe de învăţat, cred eu. Read the rest…
E un truism că între români şi vest-europeni există diferenţe în privinţa obiceiurilor, a mentalităţii ori a modului de manifestare şi, implicit, a aderenţei faţă de unele valori culturale. Nu e, de asemeni, mai puţin evident adevărul că discursul românesc îndreptat înspre configurarea acestor diferenţe este marcat aproape stereotipic de un complex de inferioritate care are rădăcini foarte adânci. Ar fi, desigur, hazardat să împingem, temporal vorbind, originea acestui complex în jindul nostalgic pe care l-or fi având locuitorii Daciei postaureliene după stabilitatea asigurată de prezenţa legiunilor şi a orânduirii romane în Dacia felix. Read the rest…
Nici nu ştiu cum e mai bine. Să relatezi despre lucrurile care ţi se întâmplă imediat ce ţi s-au întâmplat sau să laşi timpul să treacă peste primele impresii şi, după ce s-a cernut suficient praf peste evenimentele trăite, să începi să relatezi de la distanţa cuvenită şi trecând prin discernământ tot ce ţi s-a întâmplat.De fapt mai bine pentru cine?! Sau pentru ce? Dacă e să pun în balanţă ceea ce aş fi scris pe 1 iulie despre zilele de 28, 29, 30 iunie cu ceea ce scriu acum, la 2 luni distanţă, constat că acum pot relata evenimentele unei memorii fericite, scutindu-l pe distinsul (eventualul) cititor de amănunte nesemnificative, poate chiar redundante, legate de evenimentele acelor zile. Read the rest…
Vara, dacă mai e şi cald şi unii sunt în concediu, (sau învaţă pentru grad) e o adevărată aventură să organizezi o întâlnire BombaCarta. Totuşi, o parte din fete au răspuns promt invitaţiei de a ne vedea azi, la noi, pe Pandurilor.
Cum Sara a fost destul de tăcută, Ana şi Denisa şi Cristina absente, iar Laura preocupată de examenul ce-l va susţine, disuţia iniţială s-a desfăşurat în sfera pregătirii ei pentru gradul II, examen la Sibiu, săptămâna viitoare. Cum la sfaturi ne pricepem toţi, i-am acordat cu plăcere consultanţă în domeniu, ba chiar şi vreo două cărţi for fun. Ne-am documentat puţin şi despre tehnici de zugrăvit de la Dia, am şi pescuit puţin cu Călin şi Vero, după care Read the rest…
Cam asa s-ar putea rezuma intreaga actiune de la sfarsit de iunie. Se ia o rama, o rama solida, respectabila, o rama a carei valoare a crescut de-a lungul anilor si se umple apoi cu multe, multe povesti. Ce au in comun toate povestile astea? Si, mai mult, ce-au ele in comun cu rama? Simplu: BombaCarta.
E mai mult decat picture in picture, pentru ca BombaCarta a ajuns sa se dezvolte atat de mult, incat isi permite sa fie pluriforma. Dintr-un tablou mare, complex, animat de entuziasm si pasiune, a ajuns sa-si creeze o serie - crescanda - de mici tablouri pe care le poate curpinde aproape fara niciun efort. Folosesc vizualul, pentru ca un fenomen observat in cadrul intalnirii de iunie a fost acela de a face fotografii oamenilor care tocmai faceau o fotografie. In realitate insa, BombaCarta nu e rama de imagine, e rama de poveste. De poveste in poveste. Read the rest…
Ogni volta che parto per un periodo, lungo o breve che sia, prima di parlarne ho bisogno di un po? di tempo per ritrovare il mio quotidiano.
Ero troppo dentro al viaggio, ancora scorrono davanti ai miei occhi le immagini, i volti e le parole ascoltate in questi giorni rumeni.
Come si fa a raccontare ciò che ognuno di noi si porta dentro? Come si può descrivere la gioia di Antonio, la gentilezza di tutte, dico tutte, le ragazze rumene? Come dire la simpatia del professor Cistelecan, di Virgil Podoaba, dei versi dei poeti Boldea e Muresan, dell?intervento di Antonio, dell?officina, della mimica dell?attrice rumena, delle battute di Ciccio, della effervescenza di Tiziana e delle canzoni cantate a squarciagola al ristorante Excalibur? Personalmente non ho fatto soltanto un viaggio in Romania, ma ho viaggiato dentro ognuno di voi! Un?esperienza e una scoperta bellissima. Non mi aspettavo così tanto. Read the rest…
Cartea Simonei Popescu este foarte interesantă deoarece dezbate problemele specifice vârstei adolescentine şi ale copilăriei. Cartea are nuanţe autobiografice, dar problemele fiecărei etape a vieţii sunt prezente aici. Autoarea se imaginează pe sine ca un ansamblu de personalităţi: copil, adolescent, tânăr şi, cu o oarecare spaimă, bătrân, chiar se teme la un moment dat că nu va putea vorbi în acelaşi timp despre fetiţa de cinci ani şi despre tânăra de 15. Îşi aminteşte despre joaca ei cu fata cu pampon, Dana, prietena de joacă, prieteniile şi supărările între fete. O altă amintire ar fi cea despre fata urâtă care era închisă faţă de alţii, vorbea foarte puţin, dar i se deschide dintr-o dată eroinei-autoare, vorbindu-i filosofie. Eroina află, astfel, despre o posibilă migrare a sufletelor şi despre viaţa de dincolo. Read the rest…
Călătoria este o temă importantă în literatură. A călători înseamnă a cunoaşte, a te aventura în necunoscut, a te descoperi pe tine însuţi. Lumea, situaţiile de viaţă se descoperă pe rând în drumul celui care se află pe drumurile vieţii.
Cartea lui Jack London, Lupul de mare, prezintă călătoria ca pe o iniţiere în lupta pentru supravieţuire. Romanul a apărut în 1904, a fost tradus în treizeci de limbi şi a devenit una dintre carţile preferate ale tineretului din toată lumea. Eroul principal, Humphrey (sau Hump, poreclă dată de către unul dintre personaje), trăieşte experienţe interesante pe mare. Supravieţuieşte unui naufragiu şi ajunge Read the rest…