♪♪♪♪ Ceee-le-bra-tion! … Ştiţi cântecul? Se potriveşte cu Bomba de astăzi. Avem de sărbătorit; chiar două evenimente.
1. E ziua Veronicăi (de fapt 21 sept.) - împlineşte „o frumoasă vârstă” (cred ca Meli a spus „un sfert de secol”, dar parcă sună cam mult). Fericiţi cei cărora le plac prăjiturile, căci am avut parte de un delicios tort cu fructe. Întotdeauna originala Verónica a adus până şi tacâmuri etc. de unică folosinţă, şerveţele… (chiar dacă eram la Ana) - cunoscătorii ştiu de ce. Cu toţii i-am semnat cărţile primite (pt. a doua oară) cu o uşoară invidie şi o mare nerăbdare să ne vină şi nouă iarăşi rândul. Read the rest…
La mulţi ani, Denisa! Aşa s-ar putea numi, sugestiv, întâlnirea noastră din această seară. O seară ploioasă de joi şi nu una de miercuri, aşa cum ne-am obişnuit, dar ce mai contează când esenţa e aceeaşi? Plăcerea revederii, spiritul Bombacarta, satisfacţia sărbătoririi unui fraged anişor în această formulă… acestea sunt ingredientele acestei seri dulci.
Dulce la figurat dar şi la propriu, pentru că Denisa a avut grijă să ne ofere o bucăţică dulce tuturor ca să simţim atmosfera de sărbătoare aşa cum e marcată de ani şi ani… La rândul nostru, am însemnat acest moment printr-un cadou devenit deja tradiţie pentru noi, cadou mult aşteptat de fiecare dintre noi, ce ne îmbogăţeşte şi ne bucură sufletele de fiecare dată: cărţi. Read the rest…
O intalnire in formatie redusa, semn totusi ca iarba BombaCarta nu piere ea asa usor. Si pentru ca eram doar Dia, Laura, Meli, Sara si subsemnata, am avut o intalnire mai lejera, ca de sfarsit de vara si inceput de toamna, cand te rasfeti cu ultimele zile de vacanta si iti conservi energia facand doar ceea ce-ti place (sau o folosesti exact in scopul pentru care a fost ea creata?…). De mentionat ca nu se abatuse gerul peste noi inca si lumea era bine ms. in haine de vara. Ce vremuri!… Read the rest…
September 7, 2008BombaCinemaNo Comments
Cînd am aflat că la întîlnirea de miercuri, 3 septembrie, urma să ne uităm la un film de vreo 3 ore, propus de Vero, care trata despre sălbăticie, nu m-a prea tras inima să fiu prezentă la vizionare. Aşteptările mele oscilau între un film documentar, gen Discovery sau unul despre vreun trib amazonian…Destul să spun că ceea ce am văzut mi-a depăşit cu mult cele mai pesimiste două aşteptări.
Into the Wild (2007), cu Emile Hirsh în rolul vagabondului Alexander Supertramp, vagabond făcut, iar nu născut, căci prin naştere era un tînăr superrespectabil şi inteligent, pe numele său real Christopher McCandless, mi s-a părut nu doar cel mai bun film de la Amelieîncoace (într-un clasament personal), ci, spre uimirea mea, cel mai antimaterialist, anticomercial, antihollywoodian, pe scurt cel mai antiamerican film american pe care l-am văzut. Read the rest…