BombaCarta Romania

25 septembrie 2008

♪♪♪♪ Ceee-le-bra-tion! … Ştiţi cântecul? Se potriveşte cu Bomba de astăzi. Avem de sărbătorit; chiar două evenimente.

1. E ziua Veronicăi (de fapt 21 sept.) - împlineşte „o frumoasă vârstă” (cred ca Meli a spus „un sfert de secol”, dar parcă sună cam mult). Fericiţi cei cărora le plac prăjiturile, căci am avut parte de un delicios tort cu fructe. Întotdeauna originala Verónica a adus până şi tacâmuri etc. de unică folosinţă, şerveţele… (chiar dacă eram la Ana) - cunoscătorii ştiu de ce. Cu toţii i-am semnat cărţile primite (pt. a doua oară) cu o uşoară invidie şi o mare nerăbdare să ne vină şi nouă iarăşi rândul.

2. După cum scria şi pe tăbliţa de pe tort: 25+1. Şi asta pentru că în urmă cu un an, pe 21 septembrie, s-a format BombaCarta Tg.Mureş, cu prilejul sosirii lui Antonio Spadaro în oraşul nostru. Un an marcat de evenimente - de la întâlnirile aproape săptămânale pline de inspiraţie şi mai ales de voie bună, până la cele două întâlniri BC italo-române, una la Roma (octombrie 2007), alta la Tg.Mureş (iunie 2008). Şi să nu uităm existenţa blogului www.bombacarta.ro. (Acum e momentul, dragii mei, să vi se deruleze prin faţa ochilor şi alte momente care v-au marcat, să zicem, de-a lungul acestui an … Vi s-au derulat? Bun. Atunci interveniţi cu un comment.)

Eu ştiu că la români pe primul loc se află distracţia, dar, avându-l pe Călin printre noi, suntem mereu zorite la muncă. Oare merge să spun că el e „firul întins” care ne ţine de multe ori în mreajă să nu înotăm prea departe de scopul întâlnirilor? ☺ Merge.

Dacă eu m-am stresat toată vara cu examenul de grad, de ce să stea prea liniştite Dia şi Ana, pe care le aşteaptă în curând acelaşi eveniment? Mai ales la câte cărţi sunt de citit… ar ajunge pentru un an de întâlniri BC. Aşa că a venit Dia frumos cu Mircea Cărtărescu, Nostalgia şi cu un inspirat pasaj despre condiţia scriitorului sau a creatorului (pentru detalii puneţi mâna pe carte!). S-a intervenit cu argumente pro sau contra (viziunii) lui Cărtărescu. Un alt moment literar l-a constituit Jurnalul unei fete greu de mulţumit, de Jeni Acterian. Să nu credeţi că au fost aduse în discuţie noţiuni precum numărul de pantofi sau de poşete, cât rezistă soţul la cumpărături etc. (subiecte ce au fost atinse totuşi la alte întâlniri). Meli a ales din acest jurnal un fragment ce reflectă drama lucidităţii, ceea ce inevitabil ne-a dus cu gândul la Camil Petrescu. Pentru a mai înviora atmosfera am audiat, la îndemnul subsemnatei, piesa NOHA - Tu cafe. Linia sa melodică are incontestabil efectul energizant al unei cafele (poate e puţin spus, că doar pe tema cafelei se poate filosofa mult). Chiar v-o recomand, nu doar dimineaţa şi, din fericire, merge şi după 6 seara. Problema e că nu te prea poţi opri doar la o doză. Terminându-se melodia, mă opresc şi eu aici.

Laura MÁTYÁS