O frumoasă întâlnire, din nou la Vatra, unde am avut-o invitată pe fosta noastră colegă de masterat, Loredana, nou membru al grupului nostru. A fost o surpriză plăcută fiindcă nu o mai văzuserăm de mult. Am avut de povestit o mulţime de lucruri, la o ciocolată şi un suc. Fiind vorba de o atmosferă atât de dulce, cartea Laurei a fost binevenită. Este vorba despre o carte de Naghib Mahfuz, un scriitor egiptean. Cartea continuă seria celor “O mie şi una de nopţi” cu poveşti frumoase şi pline de taină. Read the rest…
Ei bine da, ultima intalnire fusese de rodaj si incalzire pentru placinte. Sau clatite. In paradisul meu culinar, cele doua au identitati armonios complementare si cam borderline, astfel incat fara sa observi se pot metamorfoza una intr-alta. Cartile n-au razbit. Read the rest…
Un nou post culinar. Sunt in perioada in care sustin cultura culinara si viata culturala in toate planurile ei. In plus, am avut un veritabil soc: de la cornul abundentei de junk food, la mancare sanatoasa!!! Evident, am avut de sarbatorit. Read the rest…
Prima intalnire post-sarbatori… greu, maica, greu… Dar hai sa incercam alta abordare: prima intalnire din 2009, lume buna, entuziasta, plina cu povesti si dor de vacante. O intalnire tipica pentru niste prieteni care nu s-au vazut doua saptamani bunicele, deci schimb de noutati si de vesti, dar si bucuria aia de Bomba inceputurilor, cu un apartament primitor, un vin bun, Read the rest…
Va invitam cu mare drag la intalnirea BombaCarta de joi, 11 decembrie 2008, pe tema Individ si societate, dedicata filmului Into the Wild (2007). Trebuie doar sa alegeti o scena din film sau o piesa/fragment de piesa din soundtrack-ul filmului, legata de generoasa tema anuntata si sa va motivati alegerea pret de 5 minute (de ce va place, de ce nu va place, de ce va intriga, ce imagini/sentimente/ senzatii/ scantei de ganduri va inspira). Intalnirea va incepe la ora 18.00 si se va desfasuta la Teatru 74.
În ajun de Moş Nicolae ne-am întâlnit şi noi la minunata ceainărie Kasmir, unde se serveşte ceai din fructe şi plante medicinale atent selecţionate, după un ritual şi el foarte atent elaborat, oriental de bună seamă. Mânuirea ibricelor de fontă necesită oarecare îndemânare, aşteptarea după infuzia cu pricina preţ de două răsturnări de clepsidră cere oleacă de răbdare, dar ce mai contează când în final eşti răsplătit cu un ceai adevărat. Unde mai pui că până s-au răsturnat cele 4 clepsidre de două ori, în ordinea sosirii fiecăruia, mai puţin ale Veronicăi şi Diei, care şi-au luat ciocolată caldă din raţiuni numai de ele ştiute, s-au discutat chestiuni arzătoare la ordinea zilei Read the rest…
Chiar dacă ne-am adunat mai greu, poate e de vină ploaia ce nu mai contenea, în cele din urmă am semnat prezent: Vero, Denisa (welcome back, Denisa), Ana, eu, Călin şi Laura. Aş spune că asta e ordinea sosirii dar nu îndrăznesc să afirm cu tărie pentru că nu ştiu exact ce s-a întâmplat înainte de a sosi eu. Aşa că pagina jurnalului de astăzi va prelua firul activităţii Bombacarta din acest moment.
Incipitul poveştii acestei seri l-a constituit un moment de lectură din romanul “Dragostea în vremea holerei”, aparţinând scriitorului spaniol Gabriel Garcia Marquez, fragment propus de subsemnata. Lectura a provocat un dialog intens între noi, fetele, şi Călin, fiecare exprimându-şi propria opinie despre ce înseamnă o căsnicie. Read the rest…
Grea treabă. Nu-i destul că trebuie să consemnez ce-am discutat după întoarcerea de la Roma, mai sunt nevoit să spun ceva şi despre cum mi-a celebrat Bombacarta România propria zi de naştere, cu o mică întârziere, bineînţeles, fiind vorba de partea a doua, de fapt.
Pe scurt, voi scăpa mai întâi de ceea ce nu-mi place să vorbesc: ziua mea. M-am simţit bine - realmente bine. Insist asupra cuvântului bine întrucât de obicei mă simt pe dos, adică ziua de naştere mă deprimă. Cu siguranţă e vorba de conştientizarea trecerii timpului, care ştim bine ce aduce. Deci, vă mulţumesc colegelor pentru că m-aţi făcut să uit cum trece, la fel cum vă mulţumesc şi pentru cărţile făcute cadou! (Mi-am luat şi eu revanşa intimităţii, nu vă faceţi griji.) Read the rest…
Teatru 74, nu, ocupat! Ceainărie, DA. Acolo a avut loc întâlnirea din această seară. Chiar dacă în formaţie restrânsă, o Zână, un Bora Bora sau ce-or mai fi bând fetele, au fost binevenite pentru ca întâlnirea să-şi urmeze cursul firesc. Firesc, bineînţeles cu discuţiile, ca la ele acasă, despre doctorat, şcoală… ca apoi la fel de firesc să ajungem la fotbal! Cartea Veronicăi, Mănâncă, roagă-te, iubeşte de Elizabeth Gilbert, ne-a captat atenţia, chiar dacă la început cadrul (alte persoane, muzică-discretă de altfel) nu ni s-a părut potrivit (era timpul, probabil, să mai ieşim din bucătărie). Ce mai, italienii au farmecul lor, de ce n-ar fi la fel şi în timpul unui meci de fotbal. Înjurături, hmmm, în italiană…, citite foarte expresiv de Vero, ţi se par mici delicii. Mai mai că-ţi vine şi ţie a zice ceva sau a învăţa câteva… Read the rest…
♪♪♪♪ Ceee-le-bra-tion! … Ştiţi cântecul? Se potriveşte cu Bomba de astăzi. Avem de sărbătorit; chiar două evenimente.
1. E ziua Veronicăi (de fapt 21 sept.) - împlineşte „o frumoasă vârstă” (cred ca Meli a spus „un sfert de secol”, dar parcă sună cam mult). Fericiţi cei cărora le plac prăjiturile, căci am avut parte de un delicios tort cu fructe. Întotdeauna originala Verónica a adus până şi tacâmuri etc. de unică folosinţă, şerveţele… (chiar dacă eram la Ana) - cunoscătorii ştiu de ce. Cu toţii i-am semnat cărţile primite (pt. a doua oară) cu o uşoară invidie şi o mare nerăbdare să ne vină şi nouă iarăşi rândul. Read the rest…